Aventura in Delta Dunarii
ianuarie 2004
Pe 6 ianuarie 2004 am plecat la Caraorman (Delta Dunarii).
 |
Vremea s-a schimbat brusc, si a urmat timp de 2 zile (7 si 8 ian) un viscol puternic.
Pe Canalul Crisan-Caraorman iarna si-a intrat in drepturi, peisajul aminteste mai mult de tinuturile nordice, decat de Delta Dunarii.
Unul din obiective era sa incerc la copca la biban, dar din cauza viscolul si ghetii periculoase, nu am avut succes.
Zapada si gerul nu foarte puternic au creat in unele locuri un strat de gheata cu rezistenta mica, locuri ramase neexplorate.
|
In primele zile am incercat sa pescuiesc la copca, la lingurita si dandineta, dar nu am avut nici un atac.
Canalele care aveau curenti, cele care fac legatura cu lacurile nu erau suficient de inghetate pentru a merge in ghioluri.
De aceea m-am limitat la imprejurimile satului: "la groapa".
In acest loc legatura cu balta a fost intrerupta inca din iunie, din pricina cotei scazute a Dunarii.
Varul meu Dragos prin iunie-iulie a avut niste capturi uimitoare daca ne gandim la dimensiunile reduse ale gropii (30-40 m diametru).
Stiam ca toata vara si toamna s-a pescuit in acest loc si probabil ca nu au mai ramas prea multe stiuci, nu ma asteptam la cine stie ce.
|
 |
 |
Totusi am incercat si varianta cu peste: varianta care da rezultate foarte bune atunci cand stiuca nu musca la lingura.
Problema era procurarea momelii dintr-un sant format in urma construiri digului de protectie din apropiera satului.
In acest sant, candva adanc (2 m) chiar daca nu are legatura cu balta fiind pe partea satului se prindea foarte mult
casas, chiar si crap.
Poza este realizata pe digul de protectie: la baza digului se afla santul, care are ape scazute in aceasta perioada (maximum 1 m).
|
Cu mari dificultati am instalat pe sub gheata o bucata de 7 metri de setca cu ochiuri mici pentru carasel.
In prima noapte nu s-a prins nimic, nu gasisem un loc bun, si atunci am schimbat locul.
Abia a treia zi am gasit 8-10 carasei incurcati in setca.
Pentru stiuca mi-am facut mai multe monturi, cu fir textil si carlig, cu strune obisnuite si ancore.
In general am mers pe varianta cu ancore si fara pluta: lasam fir pentru caraselul 1-1.5 m in functie de adancimea locului respectiv
si legam firul la celalalt capat. Pentru averizare aveam o bucatica de papura care putea sustine montura,
dar care se rupea s-au isi schimba pozitia cand musca stiuca.
|
 |
 |
In cele din urma, chiar daca nu aveam sperante, stiuca a muscat la carasel.
De fapt erau niste marlite, care insa luptau destul de viguros avand in vedere temperatura scazuta a apei.
Rupeau intr-un mod brutal si cu mare usurinta firul de papura care avea rol de avertizor.
|
In a patra zi (ultima) am plecat cu bunicul meu la scule, pe canalul Suez in partea de nord.
Pentru a ajunge la canal am strabatut dunele de nisip, care in aceasta perioada sunt de nerecunoscut.
|
 |
 |
Am mai incercat la stiuca, dar nu am mai avut suficienti carasei si nici timp sa caut stiuca, asa ca nu am mai prins nimic.
In schimb bunicul, a avut mai mult succes. Dupa ce a spart gheata din jurul varsei, a scos cativa pesti din plasa.
|
Concluzii:
Nivel scazut al Dunarii s-a mentinut si in iarna.
Pescarii au continuat sa se planga de lipsa pestelui, care probabil a migrat in Dunare (sunt multe teorii neconfirmate).
Nu este insa un dezastru, deoarece este suficient ca nivelul Dunarii sa creasca pentru ca pestele sa revina in balta (lacuri si canale).
Stiuca nu s-a prins prea bine.
|
